ENERG'IE, energii, s.f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată. 2. Forţă, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acţiona. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acţiuni. - Din fr. 'energie, lat. energia.
Sursă : DEX'98 (51476)  - claudia

ENERG'IE s. 1. dinamism, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potenţă, (pop.) vânjosenie, vânjosie, vârtosie, voinicie, (reg.) mau, vânj, vlastă, (Munt., Olt. si Ban.) snagă, (înv.) sforţă, tărime, vârtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuiza-bilă.) 2. v. bărbăţie. 3. (FIZ.) energie atomică = energie nucleară; energie electrică v. lumină electrică; energie nucleară v. energie atomică.
Sursă : Sinonime (182968)  - siveco

energ'ie s. f., art. energ'ia, g.-d. art. energ'iei; pl. energ'ii, art. energ'iile (sil. -gi-i-)
Sursă : DOR (243343)  - siveco

ENERG'I//E ~i f. 1) Mărime egală cu capacitatea unui sistem material de a efectua un lucru mecanic în procesul de transformare dintr-o stare în alta. ~ mecanică. ~ termică. ~ atomică. 2) Capacitate de a acţiona efectiv, cu multă forţă si fermitate; vitalitate fizică. 3) Hotărâre si perseverenţă în atitudini si în acţiuni. A acţiona cu ~. [G.-D. energiei] /<fr. 'energie, lat. energia
Sursă : NODEX (333509)  - siveco